Mexico City are câte ceva pentru oricine, indiferent cât de bizare îți sunt preferințele.
La capitolul ciudățenii am început cu piața Sonoro, numită și Piața Vrăjitoarelor, unde găsești tot felul de leacuri și poțiuni care mai de care mai dubioase.
Mare mi-a fost însă dezamăgirea când am dat peste o piață aglomerată și murdară, cam cum era pe vremuri Piața Obor, iar când am dat în sfârșit de zona „ocultă” un localnic mi-a dat de înțeles că nu am voie să fac poze, lovindu-mi aparatul foto cu un fel de mătură.
Am înțeles mesajul și a făcut doar poze cu ochii minții. Am reușit să văd în treacăt tot felul de borcănele cu loțiuni și poțiuni care promit să păstreze iubirea alesului, să dezlege cununii, să reaprindă focul pasiunii și câte și mai câte. Plus o mulțime de amulete, păpuși, statuete colorate cu Fecioara Maria și alte ciudățenii care meritau pozate. Am căscat ochii vreo 30 de minute dar nu am cumpărat nimic.
Am decis să iau parte la o partidă de lucha libre, ca spectator, bineînțeles. Despre ce e vorba?
Lucha Libre seamănă foarte bine cu wrestlingul mexican, doar că luptătorii îşi ascund chipul după nişte măşti colorate și poartă costume haioase de supereroi.
Luchadorii nu se luptă serios, fiind mai mult un fel de acrobați, spectacolul fiind un fel de circ accesorizat cu sânge fals.
În Mexico City au loc spectacole zilnic, trei pe săptămână la Arena Mexico și câteva la Arena Coliseo, unde am fost și eu.
Biletele de intrare sunt ieftine, între 7 dolari (la balcon) până la 15 dolari (în primul rând) iar show-ul durează vreo patru ore.
Lucha Libre e entertaining pur, ba chiar unul cu tradiție, ce face ravagii în Mexic încă de la începutul anilor 1900.
La intrare sunt o mulțime de vânzători ambulanți care vând măști de luchador, cadoul perfect dacă ai prieteni mai neconvenționali.
O altă escapadă bizară a fost la Insula Păpușilor. Isla de Muneca este în Xochimilco, aflată la 15 km de centrul orasului, faimoasă pentru unele din cele mai frumoase flori din zonă.
Toată regiunea este un paradis de lagune cu grădini plutitoare, exploatată în mod profitabil prin plimbările cu bărcuțele colorate numite trajineras.
Doar în această regiune poți vedea axalotl, cunoscut si drept „peștele umblător mexican”, o specie bizară de salamandră, din păcate, pe cale de dispariție.
În weekend e plin de localnici și turiști care se plimbă pe brațele râului, în timp ce fac picnic sau se relaxează. Vânzătorii ambulanți și mariachi își oferă serviciile direct din bărcuțele colorate.
Altul era însă scopul meu aici. Am negociat cu barcagii să mă ducă până pe Isla de Muneca (Insula Păpușilor) un loc pe care orice iubitor de filme horror și senzații tari ar trebui să îl viziteze.
Este vorba de o insulă minusculă, decorată cu o mulţime de păpuşi vechi, prăfuite şi mucegăite.
Aceste păpuşi au fost aduse aici ca ofrandă pentru o turistă care şi-a găsit sfârşitul, în mod misterios, pe această insulă. Ideea i-a venit unui îngrijitor care a găsit o păpuşă într-un canal de la marginea insulei. Convins că vor ajuta persoana decedată să se odihnească în pace, acesta a început să agaţe păpuşi în copacii de pe insulă, iar alţi localnici şi turişti i-au urmat exemplu, transformând totul într-un platou de film horror. Coincidenţă sau nu, îngrijitorul şi-a găsit sfârşitul într-un mod tragic, tot înecat.
Mexicul e plin de povești și legende terifiante!
