Dar încă odată, atâta timp cât nu iau acasă sticla de doi litri să o termin până a doua zi, în fiecare zi, este ok. Am săptămâni întregi când nu mă ating de ea. Și sunt perioade când iau două baxuri de doze de 330 ml și beau câte una pe seară.
De multe ori seara, mai ales când am antrenamente pe care le termin de obicei foarte târziu, simt acut nevoia de dulce.
La ora aia între dulceață, ciocolată sau miere, prefer o doză de Cola și câteva migdale. Cât de sănătos sau bine este nu știu. Dar deocamdată ăsta e planul care funcționează până găsesc o altă cale care să nu distrugă toată „munca” de peste zi.
Cred că trebuie să ne găsim toți drumul, documentându-ne, investigând, fiind deschiși la păreri noi și sfaturile celorlalți. Însă răspunsul final tot la noi stă, părerea mea.
Trebuie să ne asumăm unele scurtături, să stăm departe de ele pe cât posibil, dar prefer o scurtătură de Cola decât o recidivă gen un pachet întreg de rondele de orez cu miere așa cum se întâmpla de multe ori.
Sunt lucruri care acum mi se par relativ ușoare. Cântărirea alimentelor să pot calcula caloriile înainte mi se părea ceva complicat și stresant. Acum nu doar că e un fel de a doua natură și o fac foarte repede dar am început să fac invers. Să gătesc ceva și să încerc să estimez câte calorii sunt acolo ca apoi să mă verific în MyFitnessPal spre exemplu.
Acum pot să văd „la ochi” cam care sunt cantitățile și sunt mult mai bună la a estima câte calorii consum pe zi – citind etichetele fac repede un calcul cam pe unde sunt.
De ce e important să știu câte calorii mănânc zilnic? Pentru că îmi doresc să îmi păstrez greutatea și pentru asta mi-am propus să consum cam cât ard într-o zi normală fără antrenament.
Și pentru că în continuare sunt o mică pofticioasă și mai fur de pe la colegi ronțăieli, mă asigur că mănânc cam 400-500 calorii la mesele principale, lăsând un 300 de calorii doar pentru snacku-ri și furtișaguri.
În concluzie, aș putea să vă spun atât. Acest stil cred că funcționează pentru că sunt fericită că pot mânca până la urmă orice.
Și faptul că nu mi-am impus o restricție anume mă face cumva să am bun simț și respect față de propriul meu efort să nu o dau în bară.
E ca atunci când cineva îți dă o șansă și nu vrei să îi dezamăgești deși te mănâncă rău să te avânți la mai mult, de obicei la mai mult decât poți duce.
Poate în timp metabolismul meu se va schimba cât de cât și îmi voi permite mai multe sau mai des. Sincer, nu cred. Așa am fost de când mă știu, undeva la mijloc, arderi bune dar nu extraordinare iar înaintarea în vârstă încetinește metabolismul. Deși poate dacă mă las de alergat și mă apuc de forță o să mai ardă mușchii ăia pentru mine! Glumesc.
Noi să fim sănătoși și să ne apreciem corpul îndeajuns și atunci efortul de a ne fi bine, prin sport, alimentație și o mentalitate puternică ar trebui să vină de la sine.
Acestea fiind spuse, o săptămână savuroasă și activă vă doresc!
