Imaginile și clipurile cu edificiul istoric din Paris cuprins de flăcări uriașe au întristat o lume întreagă.
Catedrala Notre-Dame de Paris se numără printre obiectivele turistice franceze emblematice, impresionând turiștii prin prezența și grandoarea sa.
Aproape 13 milioane de turişti vizitează catedrala Notre-Dame din Paris în fiecare an.
Catedrala este o bijuterie gotică ce se înalță pe malul Senei, în jumătatea estică a insulei Ile de la Cité.
Este considerată a fi sediul Arhidiocezei din Paris, aici aflându-se „cathedra” (scaunul Arhiepiscopului de Paris).
Tot aici se află și relicvariul unde se află Coroana de Spini, considerată a fi aparținut lui Iisus.
Impozanta catedrala gotică este un simbol al artei și istoriei franceze fiind totodată considerată și inima geografică a Franței.
Île de la Cité a fost centrul așezării antice Lutetium (vechea denumire a Parisului), centrul Parisului medieval și continuă să fie centrul Parisului de astăzi.
În antichitate, insula era locuită de galii cunoscuți sub denumirea de parizi. În anul 52 i.Chr., insula era ocupată de Iulius Cezar și va deveni locul de naștere al comerțului roman riveran.
Insula a fost fortificată la sfârșitul secolului III i.Chr., devenind apoi reședință imperială și administrativă.
În anul 508, Clovis, Regele Francilor, cucerește teritoriul și își așează reședința regatului pe Île de la Cité . Insula va avea statutul de reședință a regatului până în secolul al XII-lea, când Regele Philippe Auguste își aduce curtea la Louvre, pe atunci o fortăreața.
În anul 1100, insula avea o populație de aproximativ 3.000 de locuitori, printre care se numărau funcționari publici, teologi și servitori ai Palatului Regal.
Construcția Catedralei Notre-Dame de Paris începe în secolul XII, pe situl a două vechi lăcașuri sfinte: Notre-Dame și Sfântul Ștefan. Mai exact, povestea catedralei începe în anul 1160, când Episcopul Maurice de Sully decide să demareze construcția sa.
Motivul său a fost unul întemeiat, lăcașul din Paris fiind văzută, în acea perioadă, drept biserica regilor din Europa și, prin urmare, având nevoie de o catedrală impunătoare.
Construcția propriu zisă a început în anul 1163, în timpul domniei lui Louis VII. După moartea Episcopului Maurice de Sully. Cel care a supervizat construcția catedralei a fost succesorul sau, Episcopul Eudes de Sully, numele acestuia fiind doar o coincidență.
În anul 1225, a început construcția fațadei vestice, ce avea să fie terminată 25 de ani mai târziu.
Fațada vestică este definitorie pentru imaginea catedralei impresionând prin armonie și detaliile arhitecturale.
În centrul fațadei se află un rozariu spectaculos, cu un diametru de 9.60 m, ce datează din anul 1225. Datorită poziției în care se află, acesta formează un halou deasupra statuii Fecioarei Maria cu pruncul, care se află între doi îngeri.
Catedrala a fost finalizată abia în anul 1345. Această are o lungime de 128 m, două turnuri înalte de 63 m, fiecare, și numeroase vitralii și rozete de o frumusețe divină. Rozeta dinspre nord este cea mai impresionantă dintre toate. A fost construită în secolul al XIII-lea și are un diametru de 13 m, numărându-se printre cele mai mari din Europa.
Acoperișul este de asemenea spectaculos. Panorame superbe și o plimbare printre gargui te așteaptă la capătul celor 422 de trepte care duc pe acoperișul catedralei, unde se află Emmanuel, un clopot ce cântărește 13 tone.
În Cripta arheologică a catedralei se pot descoperi ruinele Parisului antic ce au fost aduse la suprafață când s-au realizat săpături pentru a construi piață din față catedralei (denumită și parvis).
Parisul are scopul de a asigura legătură dintre lumea seculară și cea sacră. Intrarea în criptă este situată față în față cu catedrala, peste drum de sediul poliției.
Catedrala Notre-Dame de Paris a fost martoră unor evenimente marcante din istoria Franței; fiind totodata locul de încoronare al lui Napoleon I, în anul 1804 și al celebrării eliberării Parisului în anul 1944.
